Pe locul unde se află Școala Gimnazială „Anghel Saligny” au existat odinioară curțile boierilor Samarineștii. Mai târziu, locul a căpătat denumirea de „Parcul pustiu”, iar după anul 1950, el s-a numit „Parcul Pionierilor”.
Pentru anul 1969 Inspectoratul Școlar al județului Vrancea își propunea construirea unui Liceu Economic. Conform adresei nr. 1591 din 22 martie 1969, emisa de Inspectoratul Școlar al județului Vrancea se propunea „construirea unui liceu economic cu 16 săli de clasă în orașul Focșani cu valoarea de plan de 2.350.000 lei”. Amplasamentul Liceului economic s-a făcut la intersecția străzilor Moldova cu Cezar Bolliac în “parcul Pionierilor – Focșani”. După informații ar fi existat aici construcții de sute de ani vechime, care au fost demolate cu mult timp înainte.
Clădirea ce urma a fi ridicată cuprinde 16 săli de clasă, un laborator de fizică, chimie şi unul de ştiinţe ale naturii şi o sală de muzică şi desen. Biblioteca era dotată cu rafturi pentru cărţi şi mese de lectură.
Construcția este realizată din două corpuri (A si B), ambele cu parter şi două etaje şi subsol parţial. Grupul de conducere al scolii, situat la parterul corpului B avea o intrare separată de cea a elevilor cu un hol în directă legătură cu secretariatul. La etajul I se afla grupul metodic şi sanitar amplasat în centrul de greutate al întregii școli, în imediata apropiere de scara principală a clădirii. Accesul în şcoală se face prin alei pietonale asfaltate cu borduri de beton, existând astfel o alee la intrarea principală în şcoală şi o alta la intrarea secundară pentru elevi.
În perioada 1970-1979 în localul Liceului Economic au funcţionat şi clase ale Liceului Pedagogic.
În anul 1979, din dispoziția Inspectoratului Şcolar Vrancea, având ca temă recomandarea Ministerului Învăţământului de a se despărţi clasele liceale de cele gimnaziale, se va înfiinţa Şcoala Generală Nr. 5 – Focşani, şcoală care va avea ca sediu clădirea Liceului Economic. Liceul Economic a fost mutat în clădirea Școlii Nr. 4, care la rândul ei a fost comasată cu Şcoala Nr. 7 Focşani.
Prin unificarea claselor gimnaziale de la Liceul „Unirea” şi de la Liceul „Al. I. Cuza” se va înfiinţa, la 1 septembrie 1979, ŞCOALA GENERALĂ NR. 5 FOCȘANI.
La începutul anului şcolar 1979-1980 au fost înscriși un număr de 1506 elevi din care 664 ciclul primar şi 842 ciclul gimnazial.
În „darea de seamă statistică interdepartamentală”, nr. 512 din 17 iunie 1980, transmisă Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea, numărul elevilor aflaţi înscrişi la sfârşitul trimestrului al III-lea era de 1511 elevi.
Datorită numărului foarte mare de elevi şi înfiinţării altor scoli în perioada 1980-1984, vor fi transferate clase la Şcoala Generala Nr. 9 şi Şcoala Generala Nr. 2.
Cu toate acestea, în preajma Revoluţiei din decembrie 1989, Şcoala Generală Nr. 5 avea cel mai mare efectiv de elevi din judeţul Vrancea şi anume un număr de 2769 elevi. La 1 septembrie 1990, jumătate din efectivul de elevi se va muta într-un nou local, formând Şcoala Generală Nr. 3 Focşani.
În anul 1999, în urma consiliului pedagogic din 5 octombrie s-a făcut propunerea să se acorde Şcolii Nr. 5 numele de Şcoala “Anghel Saligny”.
Ca răspuns al memoriului mai sus menţionat, prin Decizia nr. 62 din 1 noiembrie 1999, emisă de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea, s-a hotărât ca începând cu data de 4 noiembrie 1999, Şcolii Nr.5 Focşani, judeţul Vrancea, să i se atribuie numele de ŞCOALA “ANGHEL SALIGNY” FOCŞANI şi înscris pe firma numele: ŞCOALA CU CLASELE I-VIII “ANGHEL SALIGNY” FOCŞANI.
În anul 2000, Şcoala „Anghel Saligny” Focşani, devine unitate şcolară reprezentativă.
Şcoala reprezintă, aşadar, o rampă de lansare pentru viitorii doctori, profesori, ingineri… fără educaţia primită în şcoala gimnazială am fi mai săraci, n-am visa sau dori, n-am îndrăzni să ne numim oameni în sensul deplin al cuvântului.
“… Asemenea picăturii care cu o neînchipuită stăruinţă îşi sapă drum oriunde, şi noi dascălii, încercăm a găsi orice bob de talent în acest imens ocean al gândurilor elevilor pe care îi îndrumăm. De îndată ce sădim sămânţa curiozităţii, aşteptam cu încredere cu floare să-şi desfacă petalele, înflorind…”
Scurt Istoric
Municipiul FOCȘANI
Denumită în multe scrieri „Orașul de pe Milcov”, râul pe care voievodul Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conștiinta oamenilor drept „orașul Unirii”.
Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familiei Focșa „moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare”.
Deși atestat documentar din secolul al XVI- lea (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Voda”), așezarea de pe Milcov este mult mai veche.
Un moment important în istoria Focșaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orașul legându-și numele de acest act național pentru totdeauna. La Focșani a funcționat, între anii 1859 și 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor doua Principate, Curtea de Casație pentru doua Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), doua tribunale, doua poliții, doua secții ale municipalității.
În anul 1862 se realizează unirea celor două părți ale orașului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focșaniul devenind reședința județului Putna.
Sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX- lea cunoaște aceeași dezvoltare înfloritoare astfel că, se înființează Societatea Filarmonică denumită simbolic „Doina Vrancei” (1907), Biblioteca Publică (1912), Teatrul „Mr. Gh. Pastia” inaugurat în 1913, Palatul de Justiție.
La 8 septembrie 1917 se semnează, la Focșani, armistițiul între reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterii Centrale.
Între cele doua războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, Ateneului Popular, clădirea Băncii Naționale, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor între anii 1924 – 1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930).
După anul 1950, se înregistrează un rapid proces de industrializare cu implicații directe în procesul de creștere economică, migrarea populației către mediul urban și, implicit, în structura urbană a localității: apar primele cartiere de blocuri de locuințe (Cartierul Gară, Cartierul Sud, Cartierul Bahne, zona de centru a orașului) se prefigurează zona industrială care se va dezvolta treptat
Orașul Focsani a devenit Municipiu, reședintă a Județului Vrancea, odată cu noua împărțire administrativ – teritorială a României din anul 1968.